Monday, October 14, 2013

Despre responsabilitatea individuala care ne afecteaza pe toti

In 2009 m-am intors din State impreuna cu cainele meu adoptat si realitatea romaneasca m-a lovit crunt. Nu puteam sa inteleg de ce sunt atat de multi caini draguti in strazile natale, caini pe care nu ii vroia nimeni. Mi-a pasat, asa ca am sterilizat toate femelele comunitare din cartierul meu pe cheltuiala mea. Rezultatele s-au vazut in timp. Haitele s-au stabilizat, cainii s-au ingrasat si s-au calmat; cel mai important, nu s-au mai inmultit. Simultan, i-am socializat cat de mult s-a putut pentru a-i face prietenosi si adoptabili. In timp le-am gasit stapani mai multor caini din cartier, reducand astfel si mai mult numarul cainilor din strada. O haita de 7 a devenit prin sterilizari si adoptii o haita de 2 in cativa ani. Problema a venit cand cineva a abandonat o catelusa adolescenta in cartier... catelusa care a intrat in calduri, atragand astfel valuri de masculi noi. Un iresponsabil a stricat astfel tot echilibrul din cartier. Apoi, alte valuri de abandonuri: puiuti parasiti in nameti mai inalti decat ei, o batranica pitica de rasa care se vedea ca fusese crescuta in casa, masculi tineri teribil de slabi dar foarte prietenosi, le-am vazut pe toate in cartierul meu. Daca omul ar fi fost om si nu ar mai fi abandonat caini pe banda rulanta, cartierul meu ar fi fost aproape fara caini comunitari in momentul de fata. Eu am facut totul ca la carte. Nu a fost nevoie decat de cativa stapani iresponsabili si nemilosi care sa strice totul in cartierul meu- un microcosmos teribil de reprezentativ pentru Ploiesti si cam pentru orice comunitate din Romania.

Bun... asa stand lucrurile, mi-am facut ONG-ul meu ca sa pot actiona la scara mai ampla, si in “curtea vecinului”, nu doar la mine in zona. Am decis sa ne axam pe sterilizari gratuite pentru animalele cu si fara stapan, special pentru a preveni ca alti pui sa sa nasca intr-o lume ce nu ii doreste. In anul curent am oferit deja aproximativ 800 de sterilizari gratuite, atatea au permis donatiile. Nu a contat ca era femela cu sau fara stapan; a contat sa nu mai faca pui care sa sfarseasca in strada. Experienta ne-a invatat ca putem noi sa sterilizam toate animalele comunitare... Intr-o lume normala, asta ar duce la disparitia in cativa ani a tuturor comunitarilor... Daca nu ar fi nenorocitul de abandon pe banda rulanta care sa strice totul. Asa ca, spre binele cainilor si al oamenilor, am inclus in programul nostru de sterilizari gratuite si femelele cu stapan. Orice femela, doar sa nu se mai inmulteasca.

Incercam sa facem imposibilul din donatiile care vin numai din afara. Nu avem nici un sprijin din partea administratiei locale, tot ce facem noi este la cost 0 pentru comunitate si pentru Romania. In plus, toti din asociatie suntem voluntari care isi pun timpul, casele, curtile si masinile personale in slujba animalelor, pentru ca ne pasa. Daca cineva chiar nu isi mai doreste sa mai vada caini in strada, aia suntem in primul rand noi. Dar ce facem cu cei care strica tot ce incercam sa facem noi pentru animale si pentru comunitate? Nu e nevoie de multi iresponsabili pentru a distruge echilibrul intregii comunitati.

Mama este cadru didactic si multi copii inscrisi la ea sunt singuri la parinti, daca nu chiar majoritatea clasei. Multi romani realizeaza cat de tulburi sunt apele si decid sa nu aiba mai mult de un copil in aceasta perioada de criza. O gandire logica si rationala. Tare as dori ca romanii sa gandeasca la fel si cand vine vorba de animalele de companie. Bun, daca nu pot intretine mai mult de unul, iar strazile deja sunt pline de animale fara stapan condamnate la moarte, de ce sa imi las cateaua sa se inmulteasca?

Cu ani in urma in gandire, in 2004, vorbeam cu tatal meu american despre cainele lui. L-am intrebat mirata de ce l-a sterilizat in loc sa lase asa splendoare de Golden Retriever mascul sa aiba pui. Mi-a explicat ca in America deja sunt foarte multi caini care au nevoie de o familie si ca ar fi iresponsabil din partea lui sa contribuie si el prin cainele lui la inmultirea numarului de animale ce necesita o familie. Ca fiecare puiut nascut intentionat si adoptat ia locul unui catel deja nascut si care are deja mare nevoie de o familie a lui. Ca sterilizarea animalului propriu este lucrul responsabil de facut, felul in care el isi face partea inspre reducerea numarului de animale ce necesita stapan. Atunci nu am fost pe deplin multumita de raspuns, dar l-am tinut minte. Acum, in Romania, raspunsul tatalui meu american are o incarcatura dureroasa de adevar.

Rafinaria Lukoil este un microcosmos similar cartierului meu descris mai sus. Nu cunosc de multa vreme aceasta institutie, dar am invatat deja ca abandonul se practica si aici. O stiu dupa ce am “cules” de la una din portile rafinariei o catelusa de talie mica, uda si inghetata, despre care mi s-a spus ca fusese abandonata recent. Un caine ce nu a cerut sa se nasca pentru a fi aruncat intr-o zi rece si ploioasa intr-o comunitate necunoscuta, catre o soarta incerta. Cainii nu sunt mingii de ping pong fara inteligenta sau abilitate de a suferi. Iar restul comunitatii poate ca nu doreste inca un caine abandonat in cadrul ei. Toate astea pot fi prevenite. Insa trebuie ca toti membrii comunitatii sa isi faca partea.

1 comment:

  1. V am descoperit acum si as vea sa sterilizez Cainele parintilor mei de la tara. E mascul dar o fac din responsabilitate si avand in vedere ca lumea e mái ignoranta si nu sterilizeaza femele. .as vrea sa ajut sa nu se mái poata reproduce.

    ReplyDelete